Călătorie culinară – Paste de poveste cu dovlecel

Ce ar fi viața fără culoare? O grămada de zile care se succed fără să se întâmple nimic și în care rutina mănâncă încet, încet din tine. Dar, dacă am presăra pe ea puţin curcubeu? Dacă am alege să facem ceea ce ne place, să ne bucuram ochiul sau papilele gustative? Parcă, parcă începe să aibă sens.

Vin acasă după o zi de muncă, aşa cu rutina zilnică și dau iama în frigider. Parcă nu locuia nimeni în casa asta de mai bine de o luna; numa gheața de pe frigider îmi zâmbea, deloc apetisantă. Hai că am exagerat! Ceva era prin frigider, dar nimic atrăgător și asta nu pentru că cineva s-ar face vinovat, ci pentru că … rutina, bat-o vina, te face sa uiţi de viață.

Dar, o sclipire din adâncul fiinţei, îmi mută privirea mai la deal, tocmai în grădina de zarzavaturi. Calc acceleraţia cu gura până la urechi și mă cocoţ în deal, că tocmai acolo îmi este gradina.

Normal că pastele nu le-am cules din gradină, dar dovlecelul gras mustind a viață, pătrunjelul de un verde imperial, minunăția de busuioc, a cărui parfum încă mai răzbate prin casă și acum când scriu, și usturoooiul, usturoiul căruia încă nu i s-a uscat coaja pe el de tânăr ce este; astea toate le-am cules din gradină. Saru’mana mama, că ea trebăluieste toata ziulica!

Deci, ca să iasă ce-i în poze, musai să cureţi dovlecelul de coaja, să îl tai, aşa să îţi placa de el și să-l tragi la wok, asta după ce ai cârcălit finuț, finuț vreo 3 caţei mari de usturoi într-un strop de ulei de măsline. Pune și o pişcătură de cimbru peste dovlecei, că le face bine.

Separat, toacă mărunt, mărunt o mână bună de busuioc și un smoc fain de pătrunjel, un cățel de usturoi și stoarce un strop de lămâie peste, ca să nu se oxideze și apoi înnobilează acest pesto cu ulei de măsline.

Gata, de gătit, ai gătit și nu ți-a luat mai mult de 15 minute, pastele le-ai fiert al dente, acum asamblează-le.

Dacă te-ai gândit anul trecut să usuci roşii și să le pui peste iarnă la borcanaș, în ulei de măsline, atunci ai găsit și cireaşa de pe tort.

Nu mai lipseşte nimic acum, alături de un pahar de sangría și de o companie plăcuta, ca de fiecare dată.

Pofta buna!

Aşa ar trebui să arate la final!