Dragul meu ego, cat de prost sa fiu sa te mai suport?

Stau sa ma gandesc, ca ce-oi face altceva, oare ceea ce se intampla azi in lume, nu este de fapt un antrenament?

Noi azi ne luptam cu un inamic nevazut, atat de “nevazut” incat unii dintre noi se intreaba daca chiar exista.

Noi vedem in jurul nostru doar efecte.

Azi suflam si in iaurt. Mergem la cumparaturi si purtam masca, vorbim unul cu altul pastrand distanta, ne spalam pe maini des, practic ne comportam ca niste oameni care tocmai s-au trezit intr-o camera in care este bezna si orbecaie, cu maaare atentie, sa nu ne ranim, sa nu daramam ceva si cu mare teama ca nu vom gasi iesirea. Senzatia este ca pierd controlul. Ce iluzie si controlul asta, parca l-am fi avut candva!

Dar daca toate acestea nu sunt decat un antrenament in intalnirea adevaratului si temutului dusman: propriul nostru ego.

Dar daca toate acestea sunt un antrenament pentru a ne dezvolta si alte simturi, pentru a descoperi in cele din urma cruntul adevar: ca suntem sclavi in propria viata, ca suntem scalvi in propriul trup, ca suntem sclavi dependenti de competitie, de dezvoltare economica, de dorinte, de posesiuni, de fuga continua spre … spre ce?

Dar daca aceste vremuri sunt venite pentru a ne spune sa ne oprim pentru o clipa si sa ne intrebam pentru ce rahat fugim aiurea si scuipam venin in jurul nostru?

Hai sa ne trezim si sa cautam motivul dusmaniei si adevaratul dusman.

Hai sa ne trezim! Hai, ca avem timp!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s