Ochii sunt oglinda sufletului

Ochi triști, ochi plecați, ochi adânciți, ochi pierduţi, rătăciți, goi, ochi palizi sau reci, ochi pământii. Sunt ochii multor, multor oameni trecuţi, nu cu mult, de 30 de ani. Îi întâlnești pe stradă, îi întâlnești la locul de muncă, sunt ochi de prieteni, sunt ochi de tovarăşi de viață. Ochi prea repede răpuşi de griji, de credite, de rutină, de sedentarism. Sunt ochi care uită să mai dea bineţe, uită să se mai ridice din pământ, abandonând mult prea devreme culoarea. Sunt ochi care renunţa la nemurirea dragostei care i-a animat odată. Parcă atât de mult timp a trecut de când aceşti ochi zâmbeau, aruncau scântei, radiau viață din sufletul mereu tânar și efervescent … pentru că au uitat tocmai să privească în interior!

Ne canalizam mereu eforturile noastre să acumulam, să deținem, să ne protejam familia, pe cei dragi, să muncim din greu, să demonstrăm că suntem buni, că merităm respectul și admiraţia celor din jur. Ne tapetăm reţelele de socializare cu fotografii și mesaje de suflet, ne etichetam și ne arătam entuziasmul și bucuria, iar apoi revenim pe stradă cu ochii aceia trişti, goi, pierduţi, rătăciți … pentru că am uitat să privim în noi!

Ne este frică să privim în noi, suntem speriaţi de ceea ce am putea gasi acolo.

Pentru a putea privi în noi trebuie să petrecem timp și singuri, trebuie să ne rupem puţin din rutina zilnică, să evadam din cercul de confort, din universul fals creat în jurul nostru, pentru a ne putea da seama cât de dependenţi suntem de tot ceea ce ne înconjoară și cât de mult am uitat de noi. De aceea ne părăsesc ochii!

Cei care au reuşit, cât de puţin, să privească în sufletul lor, nu vor spune niciodată că nu au timp pentru ei. Ei sunt oamenii care aleargă, care merg pe munte, care călătoresc, care pictează, gătesc sau construiesc, care citesc, care își ascultă inima și o urmează în ceea ce simt, care pun pasiune în tot ceea ce fac, care visează și apoi își împlinesc visurile, care cad și apoi se ridică, mai puternici, mai frumoşi. Nu îți fie frică să priveşti în sufletul tău, chiar dacă pare înfricoșător, chiar daca vezi furie, dezamăgiri și frică, frustrări, tunete și fulgere. Adu soarele în sufletul tău și fă lumină, zi de zi, puțin câte puţin, având grijă de tine, acordându-ti atenţie, iubindu-te, iertându-te, acceptând că vei greși și vei învăța din greșeli. Astfel vei avea curajul într-o zi, să ridici ochii din pământ și să dai bună ziua și să vezi câta viață este în jurul tău.

Și atunci, ochii tăi vor străluci din nou. Pentru ca meriţi!

Un gând despre „Ochii sunt oglinda sufletului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s