Companioni pe El Camino! Companions on El Camino

Partea II

. . .

Part IIBeatrice – la fel de aproape de Europa de est, mai precis Liverpool.

Aceeaşi localitate – Roncesvalles. Ora 13:30 aproximativ. După o primă zi frumoasă, dar grea, în aşteptarea unui binemeritat pat, caut în imensa curte a vechii mănăstiri unde eram cazaţi un loc pe o banca, pe una din putinele bănci din curte. Filez banca. Pe ea stătea o tipă, împreuna cu rucsacul ei. Mă reped la puţinul loc rămas și îmi aşez fericit o buca; atâta loc era. Și în sinea mea mă gândesc cu coada ochiului, dar fără să privesc personajul: poate mă observă și îmi face loc pentru tot fundul. Ea, tacticoasă, făcea Sudoku sau cel puţin încerca, că de gândit se gândea, dar îi cam lipseau cifrele. Și la un moment dat mă şochează cu un zâmbet plin si o engleza perfectă: ”Are you ok? You have need space for you?” Iar eu, cu putina engleza care mi-a mai rămas îi răspund scurt și la obiect: ”I’m okay!” Mutului de mine i-a mai rămas loc în minte doar pentru o perla, pe care norocul meu este ca am spus-o în gând: ”Ce bou sunt … și atât!”

Ziua 3 – localitatea Uterga – Casa Baztan. Azi nu a plouat ca ieri, dar picioarele ne dureau, da ne dureau picioarele de luau foc. Aşa ca la final de zi mă instalez cu bunul meu amic David pe o canapea în mijlocul camerei și în sfârşit mă simt egal cu el. Adică amândoi ne mişcam în reluare, ca nişte tineri de 90 de ani, dar fericiţi, că berea rece din mana ne întinerea. Rasul nostru cristalin de oameni lejeri, care tocmai au încheiat încă o zi grea, atrage ca un magnet zâmbetul unei frumoase domnişoare. Ba, acuma ce să spun, sunt însurat și mi-o asum, da fata era frumoasa și doar acuma reuşeam să o vad cu adevărat face to face. Partea nasoală era că doi englezi și un român vorbeau engleza; sau altfel spus doi englezi vorbeau engleza, iar lângă ei mai era un român care o rupea pe engleza. Ce a atras o fata ca ea la doi bătrâni, asta este o alta poveste. Cert este că a intrat în viața noastră și astfel am devenit trei.

Peste zi nu ne prea vedeam, fiecare eram în ritmul lui, dar aşa pe la mijlocul zilei fata noastră ne depăşea pe amândoi, da cu o lejeritate de parca atunci pornise la drum. Ori era cu căștile în urechi ascultând muzică sau învățând franceza, ori își învârtea căștile ca pe o morişcă, salutând pelerinii: „Hola! Buen Camino!”

Aşa, pe la sfârşitul zilei de mers o reîntâlneam la o masa, pe o terasă. Servea o cafee americano sau ceva răcoritor și întotdeauna avea un creion în mână. Scria și desena într-un elegant jurnal îmbrăcat în piele, atent îngrijit și aproape de suflet ţinut. Atât de frumos desena. Mă îmbrățișa cu un zâmbet larg și îmi arata ce a desenat în acea zi, având grijă să acopere discret ceea ce era scris. Pană la urmă erau trăirile ei, visurile și emoţiile de copil, de copil maturizat devreme, dar foarte frumos și adânc.

Ochii albaştrii pătrunzători, zâmbetul larg pe care îl tot pomenesc, parul blond purtat lejer și extrem de joviala, îi conturau o suprafaţă a sufletului extrem de plăcută. Dar adevărata ei sensibilitate se ascundea mai în adânc, după un zid înalt. O poarta mare de fier străjuia la intrare, iar cheia cu care puteai deschide uşa era la fel de grea ca a unui om matur trecut prin greutăți și ars de soarele vieţii. În schimbul prieteniei și sincerităţii mele, m-a lăsat să trec puţin pragul și să privesc prin poarta sufletului ei. Ceea ce am descoperit acolo este o adevărată și nepreţuită comoară; și ca orice descoperire preţioasă ea va rămâne doar pentru ochii mei. Mulţumesc Beatrice!

Când mergem pe drumul nostru, lung sau scurt, mai greu sau mai uşor, să nu uităm să privim în stânga și în dreapta, pentru că alături de noi sunt și alţi oameni călători prin viață, fiecare pe drumul său. Dacă ne uitam atent la ei putem observa că nu sunt simpli oameni, sunt îngeri. Și fiecare dintre ei are o aripă frântă … la fel ca tine, la fel ca mine. Ajută un înger să zboare și vei zbura și tu.

Dedic aceste cuvinte celor doi îngeri cu care m-am însoţit și am zburat o mica parte din drumul vietii.

Buen camino David!

Buen camino Beatrice!

. . .

Part II – Beatrice – just as close to Eastern Europe as Liverpool.

The same locality – Roncesvalles. Approximately 13:30. After a beautiful but tough first day, waiting for a well-deserved bed, I search in the huge courtyard of the old monastery where we were staying, an available bench in the yard. I see the bench. There was a girl on it, along with her backpack. I jump at the little place left and happily sit down, but just half of my buttock actually fits. And I stare at her, but just a little bit: perhaps she could see me and make room for both my buttocks. She was solving a Sudoku game or at least trying to do so; you could see she was putting a lot of thought into it, but she was not quite there yet. And at one point she shocks me with a full smile and a perfect English: “Are you ok? Do you need more space? “And I, with the little English I could speak, responded briefly, “I’m okay!” To my mute self I could only convey the following message, “Oh, how stupid I can be …”

Day 3 – Uterga locality – Baztan House. Today it did not rain like yesterday, but our feet were in a lot of pain, so our legs were burning. So, at the end of the day, I sat with my good buddy David on a couch in the middle of the room and finally feel like him. I mean, we’re both moving like a 90-year-old, but happy man, because the cold beer in our hands rejuvenated us. Our laughs of lazy people, who have just ended another tough day, attracted as a magnet the smile of a beautiful lady. Well, now what more can I say, I’m married and that is that, the girl was beautiful and for the first time I could see it face to face. The bad part was that two Englishmen and a Romanian spoke in English; or, in other words, two Englishmen spoke English, and beside them there was a Romanian who could barely two words. What attracted a girl like her to two elders, that’s another story. The fact is that she entered our lives and so we became three.

We would not see each other during the day, each had his or her own rhythm, but around the middle of the day, she would surpass both of us, with a certain easiness as if she just started walking. She would either listen to music or studying French, or she would spin her headphones round and round, greeting the pilgrims: “Hola! Buen Camino!

So, at the end of the day I met her at a table on a terrace. She was having an American coffee or something refreshing and always with a pencil in her hand. She would write and draw in a stylish leather diary, carefully cared for and very dear to her. She would draw so nice. She would hug me with a big smile and show me what she had drawn that day, covering discreetly what she had written. After all those were her feelings, the dreams and emotions of a child, a very mature child, but very beautiful and deep.

The penetrating blue eyes, the wide smile that I still mention, the blond hair weared lightly and extremely jovial, shaped a very pleasant surface of her soul. But her true sensibility was hiding deeper, behind a tall wall. A large iron gate was guarding the  entrance, and the key with which you could open the door was as hard as an experienced mature man burned by the sun of life. In exchange for my friendship and sincerity, she let myself look briefly through the gate of her soul. There I have discovered a true and invaluable treasure; and as any precious discovery, it will only be for my eyes to see. Thanks Beatrice!

When we go on our way, long or short, harder or easier, let’s not forget to look around, because with us there are other people traveling through life, each of them having his or her own way. If we look closely at them we can see that they are not simple people, they are angels. And each of them has a broken wing … just like you, just like me. Help an angel fly and you will also fly.

I dedicate these words to the two angels with whom I walked and flew a part of my life.

Buen camino David!

Buen camino Beatrice!

2 gânduri despre „Companioni pe El Camino! Companions on El Camino

Lasă un răspuns la Manuel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s